Pentru a economisi din greutate, i-am făcut circumcizie – am tăiat o treime din el. Lasă picioarele să stea pe pământ, principalul fundul să stea pe moale.

De îmbrăcat (2579 grame)

Aici cel mai important este rucsacul. De el depind foarte multe.

Din fericire, nu a trebuit mult să-mi bat capul și mi-am luat un WAA MDS ULTRABAG de 20 de litri (1086 grame). Cu el la Marathon des Sables aleargă mai bine de jumătate din participanți. Uite așa căluț testat.

Unica ce am făcut, – i-am tăiat toate centurile, sforile, cârligele

și elasticele inutile, în total, peste 200 de grame în plus. Greutatea finală a rucsacului – puțin mai mult de un kilogram.

Pe cea de-a doua poziție după importanță – adidașii. Asta e partea mea preferată: să-i cumpăr, să alerg, să mă întristez, să-i dăruiesc. Și așa am făcut de trei ori înainte ca să mă decid ce model și mărime să-mi iau. Aceștia sunt Hoka Challenger ATR 3 (perechea – 660 grame).

Mărimea am luat-o cu un centimetru și jumătate mai mare decât cea obișnuită. Doar e bine cunoscut faptul că cel mai mare necaz al alergătorilor în cadrul Maratonului de Nisip sunt mozoalele. Ele apar la 90 de procente din participanți. Formula e foarte simplă: arșița + transpirația + frecarea = mozoale. Iar dacă în adidași mai nimerește și nisip, poți să-ți arunci picioarele la gunoi.

Pentru ca nisipul să nu ajungă în adidașii alergătorului, au fost inventate ghetrele – un fel de bahile cu lipici. Banda cu lipici este cusută pe adidași și pe bahile.

Le îmbraci și poți alerga liniștit până la glezne în nisip.

Eu am ales RaidLight Desert Gaiters (76 grame): sunt ușoare și nu te rod. Este foarte important să-ți alegi corect ciorapii. Fivefingers-urile14 nu permit ca degetele să se roadă unul de altul și te ajută să-ți păstrezi picioarele. Până la MDS am alergat maratonul în Injinji (32 grame) și nu mi-am ros nimic.

Mai este o tehnologie stranie de protecție a picioarelor – tăbăcirea.

Da-da, picioarele sunt tăbăcite la fel ca o scurtă de piele. Una dintre rețetele simple – să faci băițe cu suc de lămâie în fiecare zi, începând cu o lună înainte de cursă. Pielea devine mai aspră și nu este afectată de frecare. Asta teoretic. Practic – acele 90 de procente care suferă din cauza bătăturilor. Cred că ei toți au încercat să-și salveze tălpile, mulți dintre ei prin tăbăcire.

Iar eu nu sunt deloc împotrivă să-mi fac niște mozoale – asta îmi va permite să simt pustiul pe deplin. Și să sufăr, așa cum îmi place mie…

Pe cap – o ușoară pălărie cu urechi Salomon Cap XA+ Cap (95 grame) cu protecția de soare a gâtului. Pentru același scop – ochelari de soare (30 grame). Pe corp – tricoul preferat Waa Ultra Carrier Shirt (174 grame) și comozii pantaloni scurți Salomon S-Lab Exo Twinskin (142 grame).

Plus la asta, în rucsac mai am un tricou de lână, cu mâneci lungi (205 grame), pentru ca să-mi fie cald noaptea, ciorapi de rezervă (39 grame) și șlapii imponderabili (40 grame) din hotel, pentru ca să merg prin tabără.

De lecuit (78 grame)

АTrusa medicală cântărește puțin, dar de ea poate să depindă totul. De asta mă strădui să prevăd orice situații neașteptate (de visat nu-i rău).

Conținutul trusei medicale:

– Loperamid – pentru afecțiunile stomacului;

– Ketanov – pentru durere;

– Nurofen – pentru inflamații;

– Persen – pentru insomnie;

– Emplastre Compeed;

– Spirt pentru dezinfectare;

– Tape-uri pentru genunchi;

– Cremă protectoare.

În «pachetul medical» este inclus un certificat obligatoriu de la doctor, prin care acesta îi asigură pe organizatori că pacientul său nu-și va da duhul chiar la prima etapă. Mereu m-a frapat curajul doctorilor care semnează astfel de foițe. Organizatorii tot se îndoiesc de faptul că Esculapii sunt adecvați, de asta cer obligatoriu cardiograma (iar de la bătrânei ca mine – cardiograma de efort).